Știrile despre schimbările de mediu au de obicei un ton alarmist. De ce să nu recunoaștem? Toți simțim câteodată că este prea târziu și că oricum nu exista voință politică pentru inițiative reale care să mai poată salva ceva. Riscul este, însă, ca modul acesta fatalist de a prezenta problemele de mediu să obosească oamenii, să-i facă să-și piardă speranța și să renunțe la orice încercare de a îndrepta lucrurile. De câte ori să te deprimi pe același subiect? De ce să încerci să faci ceva – să faci voluntariat, să reciclezi, să te gândești la ce și cât consumi, să te privezi de micile plăceri, dacă oricum e prea târziu? Mai ales acum, după pandemie și războiul din Ucraina, ne-am obișnuit să trăim în stare de criză permanentă. Supraviețuim evadând în imediatul personal și hedonism, un mecanism de apărare cât se poate de natural.
Rebecca Solnit, cunoscuta scriitoare și activistă americană ne oferă o perspectivă nou, ultimul ei proiect NotTooLate (Nu este prea târziu) pledând pentru o abordare optimistă a crizei climatice și a activismului de mediu. Așa cum arată într-un articol recent, percepția că acțiunile activiștilor de mediu eșuează de cele mai multe ori este una greșită. Acestea au reverberații importante, chiar dacă nu liniare și nu imediate. Activismul se ramifică și intersectează alte zone civice decât cele vizate inițial, având deseori consecințe indirecte.
Un exemplu este cazul Alexandriei Ocasio-Cortez. Tânără membră a congresului american, Alexandria a debutat în politică după ce a participat la protestele împotriva proiectului conductei de petrol din Dakota care periclitează Rezervația Naturala Amerindiana “Standing Rock”. Protestele nu au reușit încă sa oprească proiectul, însă au inspirat-o pe Alexandria să candideze și apoi să promoveze în Congres un Nou Pact Verde. Acesta din urmă a influențat decizia președintelui american Joe Biden de a accelera tranziția la energie verde prin planului legislativ “Build Back Better” (Reconstruiește mai bine). Dacă lărgim un pic perspectiva, vom vedea că lucrurile evoluează în bine până la urmă, chiar dacă nu în ritmul pe care ni-l dorim.
Beneficiile activismului, după cum o dovedește exemplul protestului “Standing Rock”, nu sunt întotdeauna evidente, progresul nu este liniar, însă trebuie recunoscut și sărbătorit, pentru că satisfacția reușitei și speranța sunt motoarele principale ale acțiunilor noastre. Iar cele mai eficiente instrumente pe care le avem ca cetățeni ai planetei, pentru a influența deciziile și politicile guvernamentale, sunt activismul și solidaritatea.
Fiindcă de multe ori, concentrându-ne pe aspectele negative împotriva cărora luptam, uităm pentru ce luptăm, Rebecca Solnit ne invită să ne imaginăm frumusețea spectaculoasă a naturii în miriadele ei forme și să ne reamintim că luptăm pentru a salva această abundență și frumusețe, pentru noi și generațiile viitoare. Lamentându-ne permanent, uităm, de asemenea, să sărbătorim reușitele, idealismul și altruismul exemplar al activiștilor care sunt în linia întâi a acestei lupte.
Platforma de informare despre problemele de mediu NotTooLate tocmai asta face, promovează o abordare optimistă a crizei climatice, centralizând articole publicate de experți pe diverse canale media, care ne arată folosind date și argumente științifice că nu este prea târziu.
