Fiind unul dintre conceptele de bază ale sustenabilității, circularitatea a fost adoptată cu entuziasm de industria modei în încercarea de a-și spăla imaginea pătată de povești horror despre copii exploatați și dezastre ecologice. Economia circulară presupune un proces de producție fără pierderi sau deșeuri, în care materialele să poată fi refolosite la infinit. O pereche de jeansi care a fost produsă fără deșeuri – resturile au devenit păpuși sau covorașe sau perne de yoga – să fie refolosită pentru producerea unui rucsac, de exemplu, și tot așa. Ori atunci când vine vorba de producția de masă, având în vedere proporțiile monstruoase ale consumerismului, circularitatea este de cele mai multe ori o utopie. Iar pentru marile branduri, este o modalitate de a încuraja clienții să cumpere. în felul acesta cumpărătorii nu se mai simt vinovați că contribuie la distrugerea planetei.
Aceasta este tema documentarului produs de Livia Firth: Fashionscapes: A Circular Economy (Fațetele modei. O economie circulară). Livia Firth, fosta soție a lui Colin Firth, este mai mult decât o italianca drăguță, fostă soție de vedetă de cinema. După mulți ani de activism pentru sustenabilitate – a contribuit, printre altele, la fundația feministă“The Circle” a solistei Annie Lennox și a organizat decernarea premiului pentru sustenabilitate în modă “The Green Carpet Fashion Awards 2020”, Livia a produs împreună cu regizorul britanic Andrew Morgan o serie de documentare despre sustenabilitate în industria modei. Fashionscapes: A Circular Economy, ultimul episod al acestei serii, deconspiră pretențiile de circularitate și practicile de greenwashing ale industriei modei.
Unul dintre punctele importante de procesare a deșeurilor textile, prezentat în documentar în imagini dramatice care evocă filmul experimental al lui Godfrey Reggio, Koyaanisqatsi: Life Out of Balance, este in Kantamanto, Ghana. Hainele care ajung acolo sunt inregistrate ca fiind reciclate, când de fapt doar 60% dintre ele sunt recuperate. Articolele de proastă calitate și cele care sunt decorate in exces nu mai pot fi reciclate. Aproximativ 15 milioane de articole vestimentare ajung acolo în fiecare săptămână.
Unul dintre miturile pe care le deconspiră documentarul este că plasticul poate fi reciclat la infinit și că, în consecință, este mai sustenabil decât fibrele naturale. Această concepție greșită a dus la creșterea vertiginoasă a producției de poliester, unul dintre cele mai nocive materiale în ceea ce privește impactul asupra mediului. Industria modei a întreținut acest mit pentru că ritmul infernal al modei de masă nu ar fi fost posibil dacă se foloseau doar fibre naturale. Plasticul însă este nelimitat și susține logica capitalistă a creșterii economice continue.
Există totuși speranță! Speranța vine de la agricultura regenerativă și noile tehnologii care pot transforma industria. Un exemplu este brandul de jeansi biodegradabili și compostabili, făcuți din bumbac organic și cauciuc natural, Candiani Denim. Este vorba de un brand de lux și produse care nu sunt la îndemâna tuturor, însă este un prim pas. Sperăm ca progresul tehnologic să fie diseminat și sa devină astfel mai accesibil.
Dacă aveți chef și timp pentru o seară educativă, seria de documentare Fashionscapes, cu teme care mai de care mai interesante – de la diamantele din Botswana la artizanii din Guatemala, poate fi urmărită gratuit pe pagina de web.
